luni, 10 iunie 2013

Cum vezi viitorul în educaţie?


Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă întreabă cineva cum văd viitorul educaţiei, mă gândesc la respect, iubire, înţelegere, comunicare noviolentă, joc, acceptare, empatie, siguranţă fizică şi emoţională, cooperare şi sens şi la modul în care toate acestea ar putea deveni baza de pornire a oricărui sistem de învăţământ. 



Aşa că m-am bucurat când am aflat de campania „Cum vezi viitorul în educaţie?” iniţiată de Blogal Iniţiative... până când mi-am dat seama că era vorba doar de manualele digitale şi de impactul pe care acestea îl vor avea (sau nu) asupra învăţământului. >>>       


Primul manual digital realizat în România este "Lecţia verde"  şi propune un curs ecologic interactiv pentru elevii claselor III-VII (copiii cu vârste cuprinse între 8 şi 13 ani). Ca unealtă educaţională, Lecţia verde poate fi considerată un material educaţional modern care se adresează elevilor, profesorilor, dar şi părinţilor şi e posibil să reprezinte începutul unei noi etape în dezvoltarea mijloacelor educaţionale româneşti.

Realizarea manualui a fost iniţiată de Holcim România, iar lansarea lui a fost făcută în prezenţa ministrului invăţămâtului (mă scuzaţi, nu-i ştiu numele – pentru mine nu este decât încă unul din numeroşii călători ce au ocupat vremelnic acest post în istoria zbuciumată a ministerului Educaţiei).

Aşadar, avem un manual digital, despre mediu. Mi-aş fi dorit ca la prezentarea manualului să fie şi doamna ministru a mediului Rovana Plumb, care să le vorbească părinţilor despre natură, importanţa educaţiei ecologice, respectarea şi protejarea mediului... şi să răspundă la întrebări legate de Roşia Montană şi exploatarea gazelor de şist...dar deja mă abat de la subiect. 
Bun, deci avem un manual digital (nici nu mai contează pe ce temă) şi un sistem educaţional care în ultimii douzeci de ani a trecut prin n reforme şi care se remarcă în mod absolut şi incontestabil atât prin procentul promovabilităţii la BAC cât şi prin scandalul titularizărilor (mă întreb şi eu aşa... oare o fi vreo legătură între cele două aspecte?)

Părerea mea este că manualele, fie ele digitale sau nu, sunt, în cel mai bun caz doar un „tratament al simtomelor”.
Poate va merge mai bine, o vreme, nu zic nu. Poate micuţii vor fi atât de bucuroşi că vor fi lăsaţi cu Ipod-urile în clasă, încât vor învaţa mai cu drag. Poate părinţii vor fi atât de bucuroşi că nu vor trebui să mai dea atâţia bani pe manuale, încât vor primi iniţiativa cu bucurie, mai ales dacă odrasla lor are deja un Ipod.
Poate profesorii vor fi şi ei mulţumiţi, nu ştiu. Poate că această Lecţie Verde va fi o mare reuşită. Nu ştiu...

Oricum, nu despre asta e vorba. Nu manualul face diferenţa, nici Ipod-ul ci viziunea.

Cum văd eu viitorul în educaţie?  Ar fi un sistem creat în jurul nevoilor copiilor, un sistem bazat respect, iubire, înţelegere, comunicare noviolentă, joc, acceptare, empatie, siguranţă fizică şi emoţională, cooperare şi sens.

Dar despre asta voi vorbi mai mult altă dată.

3 comentarii:

  1. Cam așa mi-am închipuit și eu sistemul de învățământ în articolul scris de mine. Îți dau dreptate în totalitate. Sunt curios dacă ar fi întrebați elevii de orice vârstă, care este sensul de a merge la școală, ce ar răspunde.

    P.S. E vorba despre Ipad, tableta, nu despre Ipod, playerul pentru muzică.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulţumesc pentru clarificare.
    Teoretic, ar fi trebuit să fac si singură diferenţa... Recunosc, n-am avut nici Ipod, nici Ipad - nici nu le-am dus vreodată lipsa.

    Însă ştiu că nici un fel de dispozitiv electronic, oricît de sofisticat ar fi, nu poate conta atât de mult încât să facă diferenţa în educaţie.

    RăspundețiȘtergere
  3. Cuvintele sunt ca niste amfore goale, fiecare pune in ele ce vrea.
    "The common sense is not, indeed, so common".

    RăspundețiȘtergere

Designed By Blogger Templates