vineri, 8 martie 2013

Sunteti vegetarian? Ne pare aşa de rău pentru dumneavoastră...


Acum câteva zile, a fost ziua mea de naştere. Şi am sărbătorit la restaurant, împreună cu sora şi cumnatul meu. A fost amuzant cum am ales restaurantul. Mai întâi, sora mea a căutat pe net un restaurant potrivit. Pentru mine, ideal ar fi fost unul vegetarian. Dar asta ar fi însemnat să îi limitez pe ei în alegerile lor. Aşa că am căutat un restaurant obişnuit, care să aibe şi ceva reţete fără carne în meniul lor.
Frumos a fost când am găsit unul care chiar în prezentarea de pe site anunţa sec:
“Să fie clar, la noi salata este pentru iepuri. Aşa că dacă aveţi de gând să comandaţi doar salată, nu mai veniţi.”
Am făcut mult haz pe seama lor, dar e adevărat că greu găseşti un restaurant care să conţină şi meniuri fără carne demne de luat în seamă.
Nu ştiu dacă în Franţa procentul de vegetarieni este mai mic sau nu decât în alte ţări, probabil că da, însă ce ştiu este că dacă la restaurant spui că eşti vegetarian, rişti să fii privit cumva cu compasiune, ca şi cum le-ar părea rău pentru tine. >>>
Îmi aduc aminte că atunci când am auzit prima oară de vegetarieni mi s-a părut cel puţin straniu. În jurul meu toată lumea consuma carne, iar noi, care locuiam la curte şi aveam posibilitatea să creştem câteva găini, o capră, un porc, ne simţeam chiar privilegiaţi, pentru că aveam posibilitatea să punem în fiecare săptămână carne pe masă, fără să trebuiască de fiecare dată să stăm la cozi interminabile pentru asta.

Mai târziu, am dat de cartea lui Ernst Gunter, „Hrana Vie” şi mi-a plăcut ce am citit. Aşa că am renuţat cu totul la carne şi am trecut la hrana vie. Doar că a fost dificil să continui, pentru că m-am trezit relativ izolată. Mă simţeam aiurea să refuz pe toţi cei care mă invitau la masă şi mă simţeam şi mai aiurea să le explic de ce. Şi nici argumentul cu sănătatea nu prea mă impresiona, nici măcar pe mine, de vreme ce fiecare om e unic şi nu e nicăieri scris că dacă vei consuma carne nu vei putea trăi sănătos până la adânci bătrâneţi.

Aşa că am reînceput să consum hrană gătită şi uneori chiar carne. Însă acum trei ani am văzut documentarul Earthlings.
Am fost cu adevărat şocată. Ştiam că animalele sunt crescute în condiţii improprii, dar nu-mi închipuisem niciodată aşa ceva. A durat un pic până am renunţat definitiv la carne, însă odată ce am reuşit mi s-a părut cel mai firesc lucru din lume.

Câteodată, mai mă întreabă cineva de ce am renunţat. Dar acum ştiu ce să răspund. Nu pentru că e mai sănătos aşa. Cunosc destui oameni care mănâncă carne şi sunt sănătoşi şi pe care nu i-ar impresiona deloc răspunsul meu. Nici măcar din motive ecologice,  pentru că atunci când decizi să renunţi la bucata de friputură suculentă din farfurie de dragul Planetei, trebuie să-ţi pese tare de Planeta asta a noastră...
Nici de dragul animalelor, pentru că ştiu că sunt o mulţime care mi-ar răspunde că omul e om şi animalul - animal şi asta e, dacă le creştem trebuie să le şi mâncăm...
Ci pur şi simplu pentru că adevărata noastră calitate umană se reflectă în modul în care ne purtăm cu cei mai slabi decât noi.
Iar să creştem animalele aşa cum sunt crescute acum în marile ferme, să le ucidem cu atâta cruzime doar pentru că putem... ne înjoseşte pe noi, ca specie. Şi nu mai vreau să iau parte la asta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Designed By Blogger Templates