duminică, 17 martie 2013

Români Frumoşi



Dacă nu aţi citit încă Despre Omul Frumos, cartea lui Dan Puric, vă rog nu vă lipsiţi singuri de o aşa bucurie. Bineînţeles că e una din cărţile din valiză şi încă una fără egal. Citeam şi, citind, râdeam şi plângeam în acelaşi timp simţind cum mă umplu de frumos, de bucurie şi  de tristeţe. O demonstraţie de frumuseţe sufletească aşternută neasemuit pe hârtie, un dar făcut Sufletului Oamenilor Frumoşi oriunde ar fi ei. Dar nu despre carte vreau să vorbesc acum, ci despre Românii Frumoşi. >>>



România este o ţară neodihnită.
Lipsa de răgaz istoric şi-a spus cuvântul. Oboseala de a fi român a devenit indiferenţă, pentru ca, apoi, să o trăim astăzi în mod difuz, ca pe o ruşine. Uşor jenaţi de românitatea noastră, ne strecurăm prin lumea modernă, ca şi cum am purta o haină veche. Deplinătatea de a fi român, ca model interbelic al acestui neam, pare o statuie distrusă barbar de „vitejii” contemporani, încălecaţi pe caii iuţi ai lipsei de conştiinţă.
Procesul de naţionalizare a identităţii româneşti s-a făcut la început sub şenilele de tanc comuniste, astăzi prin răpiri de suflete, la cântecele de sirenă ale unei lumi fără contur.

Mi-am făcut, cum am putut, un catarg, de care m-am legat strigându-le sirenelor:
-         Minţiţi! A fi român este o frumuseţe a lumii!


Aşa îşi descrie Dan Puric cartea, cu o delicateţe superbă...

Am sosit vineri în oraş şi am avut bucuria să descopăr  că şi altcineva a construit un asfel de catarg. Şi unde, chiar într-un loc prin care trece zilnic un şuvoi de români, în pasajul de la metrou care face legătura între Piaţa Unirii 1 şi 2. Poate că e nevoie de o coborâre simbolică ca să descoperim din nou drumul către structura puternică şi frumoasă  de la înălţimea căreia oricine poate striga acelei lumi pentru care România e doar o piaţă de desfacere că se înşeală.
Astfel, proaspăt întoarsă în ţara asta minunată am avut parte de cea mai frumoasă primire pe care nişte români cu adevărat frumoşi au putut-o gândi pentru alţi români: o galerie de imagini cu Oameni (Români) Frumoşi.

Să spun care m-au impresionat cel mai tare? Mi-ar fi greu.
Poate Ileana Hotopilă, care a îmbinat viaţa cu arta, în timp ce munca ei migălită, a purtat  peste tot în lume, ca o flacără olimpică anonimă,  frumuseţea ouălelor româneşti închistrite şi a crescut treisprezece copii?
Sau Maria Chirca, demnă ca o regină în costumul său popular şi înconjurată de atâta frumos în cămăruţa sa mică, cu tavanul vălurit? Privesc la poza ei şi citesc dedesubt: cinsprezece ani de muncă silnică, confiscarea totală a averii... Şi-mi îndrept din nou privirea către chipul ei. Pare atât de împăcată, atât de puternică... Oare unde a găsit resursele care au făcut-o să poată îndura atât şi acum să poată privi astfel?  

Urmăresc fascinată şirul de fotografii, cu sentimentul că nu ne-ar ajunge toate culoarele de metrou din lume pentru a-i arăta lumii pe toţi Oamenii Frumoşi care ne înconjoară. 
O fotografie, o poveste, 29 de ambasadori ai sufletului românesc... Şi printre fotografii, din când în când, o oglindă.

Mă uit puţin la chipul din oglindă. Nu caut nici să văd dacă-mi stă bine părul, nici nu vânez defecte imaginare. Mă uit şi zâmbesc. Imaginea din oglindă îmi zâmbeşte şi ea. Ca şi cum mi-ar spune: şi tu eşti un Om Frumos.
Ştiu asta. Acum ştiu. 
Şi mai ştiu că de fiecare dată când cineva îşi face timp să se uite cu atenţie în oglindă, oglinda îi şopteşte acelaşi lucru: şi tu eşti un Om Frumos. 
Şi îmi doresc ca ei să audă acest lucru. Şi să-l creadă.

Un comentariu:

  1. Draga Ana,scrii atat de energetic...reusesti sa faci valuri, valurele in sufletele noastre. Mi-ar place sa conturezi un nucleu de carte , cu care sa adormim langa pat, epuizati de dulcea tulburare ce o aduci. Mariana.

    RăspundețiȘtergere

Designed By Blogger Templates