miercuri, 27 februarie 2013

Ce pui în valiză

Când eram mici şi nu erau nici calculatoare şi nici atâtea programe TV care să ne fure timpul şi copilăria, jucam un joc: „ce pui în valiză”. Ca cele mai multe din jocurile copilăriei noastre, jocul era simplu şi naiv. Nu aveam nevoie decât de o foaie de hârtie, un creion sau un pix, prieteni dornici de joacă şi... imaginaţie.
Unul din copii alegea o literă. Apoi noi toţi începeam să notăm pe hârtie toate lucrurile care începeau cu litera respectivă şi pe care era cât de cât plauzibil să le punem în valizele noastre... B: bluze, bentiţe, brăţări, batiste, blugi, bomboane şi aşa mai departe... La sfârşit, unul dintre noi citea lista sa şi fiecare copil tăia cuvântul respectiv de pe lista proprie. La sfârşit, vedeam cine are mai multe cuvinte netăiate şi acela era câştigătorul. >>>
Doamne, cât de mult râdeam, câte glume nu făceam pe seama „valizelor” noastre. Cât de simplu ne era atunci să ne bucurăm!

Au trecut ceva ani de atunci, câteva mutări, multe călătorii, zeci de valize împachetate, listele alcătuite alfabetic au fost înlocuite cu altele, după criterii mai pragmatice. Şi la fel ca în copilărie, de câte ori mă întreb „Ce pun în valiză?” în lista mea, oricum ar fi ea ordonată, la litera C, încep cu cărţile.

Cărţile mi-au fost însoţitori constanţi de-a lungul drumului pe care l-am parcurs. Am crescut împreună.  Au fost mereu alte cărţi, pe măsură ce şi eu deveneam, cu timpul, alta.  A fost, cumva, o reacţie în lanţ. Eu am crescut, m-am schimbat, aşa că am schimbat ceea ce citeam. Iar ceea ce citeam m-a schimbat pe mine. Şi sunt câteva cărţi care s-au desprins ca repere importante.

Despre ele vreau să vorbesc aici. Mâine. :)
Prima pe listă - Conceptul continuum.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Designed By Blogger Templates